Primul contact cu ventuzele de sticla l-am avut in copilarie. Nu mai stiu exact ce varsta aveam, insa imi amintesc ca eram la bunica si deoarece ea, saracuta, era tare racita, a venit o vecina si i-a pus ventuze pe spate.
Mie mi s-a parut ceva tare curios, pentru ca nu intelegeam nimic din ce se intampla: de ce umbla cu foc, cum de nu se arde bunica, de ce avea spatele ca un arici, cu toate borcanele alea de sticla etc. Dupa ce i-a umplut spatele de borcanase in care pusese bucati de ziar aprinse, a infofolit-o bine si a lasat-o sa stea asa o vreme, in liniste si pace.
Apoi, a revenit, i-a scos borcanele si i-a spus: “Vezi sa nu umbli prin frig sa le racesti.”Ce sa raceasca? Cum sa racesti niste borcane? Nu am inteles nimic.
Anii au trecut si amintirea aceasta a ramas ascunsa intr-un colt de minte, pana intr-o buna zi cand am ajuns la Centrul BioFocus. Aici m-am simtit ca intr-o clepsidra a timpului, un loc in care se cauta tot felul de remedii naturiste pentru diverse afectiuni, nu direct hap-uri. Asa cum era pe vremea copilariei mele. Raceai? Te frecau cu otet, iti puneau spirt cu vata pe cap, in urechi, iti puneau ventuze, ceaiurile din plante (miraculoase pentru mine) erau privite ca cele mai firesti remedii si totul se rezuma la a te trata cu ce aveai pe langa casa.
Asadar, am ajuns la BioFocus. Aici Camelia Mihalachi, co-fondator al centrului si Paul Hostiuc, kinetoterapeut, technician maseur si practicant de terapii din Medicina Chineza, puneau ventuze. Hi, hi…am zis musai sa incerc. Si am incercat. Si mi-a placut. Si am zis ca vreau sa invat si eu.
Asa ca am participat la cursul de aplicare ventuze care se face periodic la BioFocus, la care poate veni oricine, chiar daca nu exista nici o experienta in terapiile manuale. Astfel, am aflat ca mai exista si alte tipuri de ventuze: de silicon, de bambus. Si am aflat ca poti folosi ventuzele nu doar la raceli, ci si in dureri de spate, de picioare, chiar si infrumusetare si remodelare corporala.
Imi place mult sa pun ventuze. De fiecare data cand am ocazia sa fac asta, ma duc cu gandul la acel moment din copilarie cand bunica primea o astfel de terapie si eu nu intelegeam nimic 😊 E o amintire care imi aduce multa bucurie in suflet si un zambet pe buze.
De atunci, am avut mai multe ocazii in care sa aplic ventuzele de sticla – doar cu acestea am lucrat mereu. Una mai importanta a fost atunci cand sotul meu a fost confirmat cu covid si avea niste dureri de plamani ingrozitoare. Stiu ca erau ingrozitoare, deoarece el nu ia medicamente de obicei si nu se trateaza in vreun fel. Nici macar un ceai nu vrea sa-i fac. Insa atunci m-a lasat sa-i pun ventuze, deci il durea tare 😊. Si ma bucur ca a facut asta, deoarece a doua zi nu a mai avut nici un fel de durere sau disconfort.
Iar cea mai recenta experienta cu ventuzele a fost acum cateva saptamani, cand o vecina de la bloc a trecut, de asemenea, printr-o raceala zdravana. Si i-am propus sa ii pun ventuze, a acceptat si apoi i-a fost bine.
Astfel ca, pentru mine ventuzele nu sunt ceva iesit din comun, exceptii, ci niste unelte pe care e bine sa le ai in casa (apropo, mi-am facut 2 seturi de ventuze de sticla doar intreband in sat la bunica cine mai are asa ceva, de obicei acum aruncate prin vreun pod sau vreo magazie).
Mi se pare atat de firesc sa pui ventuze de sticla atunci cand cineva are nevoie de ajutorul lor, incat mi se pare la fel de firesc ca tot mai multa lume sa invete sa faca asta. Nu e complicat. Trebuie doar un pic de indemanare si o mare dorinta de a vrea sa ajuti.
