O poveste adevărată despre schimbare, întâlniri și drumul către o viață nouă
Uneori, viața nu ne anunță că urmează să se schimbe.
Nu trimite invitații.
Nu ne spune: „Pregătește-te, de mâine începe un capitol nou.”
Pur și simplu, într-o zi apare o idee.
O întâlnire.
Un om.
O întrebare.
O ușă pe care nu ne-am fi gândit să o deschidem.
Și, dacă avem suficient curaj, pășim dincolo de ea.
Povestea de astăzi este adevărată.
Este povestea unui om care, în 2015, nu știa că se află la începutul unei schimbări care avea să-i transforme viața.
2015. Un început pe care nu îl recunoșteam încă
În anul 2015, anul în care avea să se înființeze Centrul BioFocus — lucru pe care aveam să-l aflu mult mai târziu — viața mea era, ca să spunem simplu, un haos.
Treceam prin stări pe care nu le înțelegeam. Probabil exista și o problemă legată de glanda tiroidă, însă atunci nu știam acest lucru. Medicii puneau ceea ce simțeam pe seama anxietății și a atacurilor de panică.
Îmi doream foarte mult să am lângă mine un suflet pereche care să-mi ofere sprijin, să mă ajute să trec peste acele trăiri și să-mi fie alături.
Viața avea însă alte planuri.
Sau poate că, într-un fel, tocmai ceea ce aveam nevoie a venit către mine.
Persoana care a apărut atunci în viața mea avea propriile sale probleme și propriile sale lupte.
Nu a fost deloc ușor.
Dar uneori, chiar și lucrurile care nu vin în forma în care le-am imaginat pot deschide un drum nou.
O amintire din copilărie
Pentru că acea persoană se simțea uneori rău, îi făceam masaj.
Nu știam tehnici.
Nu știam anatomie.
Nu știam nimic despre meridiane, puncte, manevre sau terapii.
Îi făceam masaj instinctiv.
Poate pentru că îmi aminteam de copilărie, de zilele în care tata mă punea să-i fac și lui masaj.
Este una dintre acele amintiri care rămân undeva în noi fără să știm că, într-o zi, vor căpăta un alt sens.
Tata îmi spunea deseori:
„Ai mâini de aur.”
Nu știu dacă era adevărat.
Dar de fiecare dată când îi făceam masaj celui cu care eram atunci, auzeam aceeași idee:
„Te pricepi foarte bine. Caută să faci niște cursuri de masaj. Cei de acolo vor vedea că ești bună și muncitoare și te vor păstra.”
Am zâmbit.
Am ezitat.
Am mai amânat.
Apoi, într-o zi, mi-am făcut curaj.
Am căutat pe internet.
Și, la 27 iulie 2015, am făcut primul pas într-o lume despre care nu știam încă aproape nimic.
Lumea masajului.
Curajul nu arată întotdeauna spectaculos
Astăzi, când mă uit în urmă, îmi dau seama că acela a fost unul dintre momentele importante ale vieții mele.
Dar atunci nu părea deloc așa.
Nu am avut un plan măreț.
Nu știam unde mă va duce.
Nu știam dacă voi lucra vreodată ca terapeut.
Nu știam dacă voi transforma această pasiune într-o profesie.
Știam doar că trebuie să încerc.
Și uneori, poate că atât înseamnă curajul.
Nu să știi sigur că vei reuși.
Ci să mergi mai departe chiar și atunci când nu știi.
„La ce o să te ajute?”
La vremea aceea aveam un serviciu de opt ore pe zi.
Când i-am spus șefului meu că voi începe cursurile, a râs și m-a întrebat:
„Cu ce scop le faci? La ce o să te ajute? O sa te faci maseuza?”
Nu am știut să-i răspund.
Și poate că aceasta este partea frumoasă a poveștii.
Pentru că uneori pornim la drum fără să avem răspunsul.
Știm doar că ceva din noi spune:
„Trebuie să încerc.”
Așa că am mers.
Lucram până la ora 18. Apoi fugeam spre centru pentru cursuri. Cursurile se terminau la ora 22.
Urma drumul spre casă.
Dimineața începea din nou. Serviciu. Cursuri.
Alergătură.
Oboseală.
Și iar … de la capăt.
Nu a fost ușor.
Dar nu toate lucrurile care merită sunt ușoare de la început.
Prima surpriză
La finalul celor patru module, am observat ceva.
Eram altfel.
Mai liniștită.
Mai echilibrată.
Atacurile de panică deveniseră din ce în ce mai rare, până aproape de dispariție.
Iar viața începea să capete un sens pe care nu îl mai simțisem de mult.
Poate că una dintre explicații era foarte simplă.
La fiecare întâlnire de curs făceam masaj.
Dar primeam și masaj.
De două ori pe săptămână, corpul meu avea ocazia să se oprească.
Să respire.
Iar mintea primea, la rândul ei, câteva momente de liniște.
Și, încet-încet, am crescut.
Nu fizic.
Ca om.
A doua surpriză
A trecut ceva timp până am început efectiv să fac masaj, chiar dacă terminasem cursurile.
Viața are uneori propriul ei ritm.
Unele lucruri se întâmplă imediat.
Altele au nevoie să aștepte.
Dar am păstrat legătura cu oamenii frumoși pe care îi cunoscusem la centru.
Iar în 2018 a venit cea de-a doua mare surpriză.
Mi s-a propus să fac parte din echipa BioFocus.
Să lucrez acolo.
Să fiu alături de ei.
Să contribui și eu la creșterea acestui proiect frumos, plin de viață.
Era ceva ce îmi doream foarte mult.
Și, într-un fel aproape emoționant, cuvintele auzite cu câțiva ani înainte începeau să capete sens.
„Caută să faci niște cursuri de masaj. Cei de acolo vor vedea că ești bună și muncitoare și te vor păstra.”
Le-am făcut.
Și, fără să știu atunci, acea decizie avea să mă aducă exact acolo unde trebuia să ajung.
Viața are toate gusturile
Nu pot spune că, din momentul în care am început cursurile de masaj, viața mea a devenit o poveste numai cu bucurii, reușite și finaluri fericite.
Nu. Viața nu funcționează așa.
Ne dă și lămâi.
Uneori, un ceai de pelin.
Alteori, o lingură cu miere.
Are toate gusturile.
Dar poate că tocmai asta înseamnă să trăiești.
Să le simți pe toate.
Să treci prin ele.
Să înveți.
Să pierzi.
Să câștigi.
Să te ridici.
Să încerci din nou.
Pentru că doar trăind putem afla ce gust are viața noastră.
Și doar având curajul să încercăm putem descoperi drumuri pe care, altfel, nu le-am fi cunoscut niciodată.
🌿 Din caietul BioFocus
Lucrând la Centrul BioFocus, am avut ocazia să întâlnesc sute de cursanți.
Unii au venit, au învățat să facă masaj și au plecat mai departe.
Alții s-au transformat.
Am ascultat povești spuse printre lacrimi.
Și povești spuse printre zâmbete largi.
Am ascultat oameni povestind despre cum era viața lor înainte de cursuri și cum au început să o privească după aceea.
Despre ceea ce au învățat.
Despre felul în care au început să-și înțeleagă mai bine corpul.
Despre cum au descoperit că pot face ceva pentru ei înșiși.
Și apoi, poate cel mai frumos dintre toate, despre cum au început să facă ceva și pentru cei din jurul lor.
De aceea, cred că uneori un curs nu este doar despre ceea ce înveți.
Poate fi despre cine devii în timp ce înveți.
Uneori, o ușă apare înainte să știm că avem nevoie de ea
Privind în urmă, mă gândesc că în 2015 nu am avut nicio idee despre unde avea să mă ducă acel prim curs.
Nu știam că există BioFocus.
Nu știam că voi ajunge să fac parte din echipa lui.
Nu știam că voi întâlni atât de mulți oameni și că poveștile lor vor deveni, într-un fel, parte din povestea mea.
Știam doar că vreau să încerc.
Și poate că acesta este lucrul pe care îl uităm cel mai des.
Nu avem nevoie întotdeauna de un plan complet.
Uneori avem nevoie doar de suficient curaj pentru primul pas.
Restul drumului se poate construi mergând.
🌿 O întrebare cu care să rămâi…
Dacă viața ți-ar deschide mâine o portiță către un drum necunoscut…
fără garanții, fără certitudini și fără să știi unde duce…
ai avea curajul să intri și să explorezi?
